French Cancan

   Suntem aproape de sfârşitul lui Aprilie, dar, nedumerit, constat că ne aflăm în plină campanie electorală, încă de la începutul lunii. Nu atât pentru Parlamentul European, cât chiar pentru preşedinţia României, deşi, din câte ştiu, alegerile pentru această funcţie sunt programate undeva prin luna noiembrie, la vreme de vin nou şi frunză ruginită.

   Cum la noi totul este posibil, ar fi cazul să renunţ la grimasa tâmpă şi scărpinatul în creştetul capului, gesturi mari consumatoare de inteligenţă, pregătindu-mă, în schimb, pentru un lung spectacol de „French Cancan”, în care mulţi politicieni îşi vor pune poalele în cap ca să-şi lase la vedere budigăii cu pamblicuţe şi fundiţe. Nu numai că va fi un adevărat maraton de cabaret vulgar, dar va avea toate atributele specifice şatrei şi mahalalei, brandul nostru de ţară cu tranziţia încheiată, precum fermoarul de la şliţ ce a prins colţul cămăşii pe afară. Este cât se poate de clar că va fi o campanie lungă şi murdară! Nu vom fi scutiţi de grotesc şi mârlănie, de atacuri mârşave şi lovituri sub centură, adică prin acele locuri în care ouăle lui Adrian Năstase au fost oferite spre inventariere, iar Mircea Geoană visa la o centură de castitate. Din decenţă, mă abţin de la orice ficţiune, dar tare îmi este teamă că, la cum au luat startul, în goana furibundă după jilţul prezidenţial, candidaţii îşi vor etala şi alte părţi anatomice!

   Dacă tot am pomenit de candidaţi, doar trei şi-au anunţat intenţia făţişă de a-l detrona din funcţie pe actualul preşedinte, Traian Băsescu, dintre care „prostănacul” lui Ion Iliescu, recte Mircea Geoană, nu surprinde de fel, acesta fiind într-o perpetuă speranţă idealistă către o funcţie care să-i certifice veleităţile politicianiste. Din postura sa actuală, de lider al unuia dintre partidele aflate la guvernare şi preşedinte al Senatului, Geoană nu are decât varianta sacrificiului. Nu al său, nu, nu! El va sacrifica ţara! Este cunoscută strategia sa demagogică prin care demolarea adversarilor devine o prioritate, iar, de această dată, aceştia sunt tocmai aliaţii din Guvern, cu care s-a înfrăţit doar cât să treacă puntea. Dacă va marşa în continuare pe aceleaşi principii, disensiunile dintre PD-L-ul lui Băsescu şi partidul pe care-l conduce, PSD, se vor acutiza şi, mai mult ca sigur, vom fi martorii unui nou „divorţ” politic şi, implicit, ai formării unui alt Guvern cu o firavă susţinere parlamentară. Deci, iarăşi timp pierdut!

   Al doilea candidat anunţat oficial în cursa prezidenţială este Crin Antonescu, cel ce l-a surclasat pe Tăriceanu la alegerile pentru şefia PNL-ului, un partid al orgoliilor rănite şi cu adversitate nedisimulată faţă de Traian Băsescu. Crin Antonescu a fost „dulăul” fostului său şef, Călin, care, ca prim-ministru, a avut o guvernare liberală cu file de poveste. De fapt, n-a fost chiar un dulău, ci o potăiţă cu lătrături smiorcăite şi cu muşcături pe la şireturi. Cât timp a fost ministru al Tineretului şi Sportului, l-am susţinut deseori pe „Crinuţ” în paginile cotidianului la care lucram, dar după ce a prins mirosul unui ciolan politic mai împănat, Antonescu n-a mai avut loc în coteţ şi s-a dat negru în cerul gurii, doar, doar l-o lua şi pe el lumea în serios. Regret sincer schimbarea de atitudine a lui Crin, de la care speram mai multă diplomaţie, numai că opţiunea sa pentru scandal şi oportunism îl descalifică fără echivoc.

   Pe firmament a apărut însă şi un personaj nou, Radu Duda. Prinţ şi Alteţă. Părerile sunt împărţite în ceea ce-l priveşte, însă, la modul general, sunt puţini cei ce văd în fostul actor o alternativă viabilă pentru cârma ţării. Punctul meu de vedere l-am făcut deja cunoscut cu o altă ocazie şi, prin urmare, reduc la tăcere un nou comentariu.

   Deocamdată, asistăm la o campanie electorală declanşată prematur şi nu ştiu cât de legal! Anticipez că ne aşteaptă luni bune de tensiuni şi mizerii de tot felul, exact într-un moment în care aveam cel mai puţin nevoie de ele. Nu am intenţia de a turna gaz peste foc, dar dacă la criza economică România va trece şi printr-o criză politică, cu legislativ cu tot, refuz să-mi închipui în ce vom intra până la gât!

Cristian Lodroman

Publicat în "Aşii Români" la 26 aprilie 2009