Mâine, poimâine se împlineşte anul de când Sorin Oprescu s-a proţăpit pe scaunul de edil şef al capitalei României, dar ţine morţiş să facă dovada că după clapa pe care ne-a tras-o şmechereşte în alegeri, are şi un exces de umor insultător.
Când am afirmat că Oprescu este primarul abţibild, cu siguranţă mi-am făcut duşmani, dar dacă am cerut un singur contraargument prin care să fiu contrazis, toată lumea a ridicat din umeri a „păi…”. Într-un an, n-a făcut nimic pentru urbe. Nimic, nimic! Nici măcar n-a reuşit să finalizeze lucrările preluate de la maniacul cu schimbatul bordurilor, recte Adriean Videanu, darămite să demareze proiecte noi la infrastructura Bucureştiului. Nu am nici cea mai vagă îndoială că prin utopica autostradă agăţată de Cer, Oprescu a vrut să spună că va suspenda lucrările la străzi şi bulevarde. În viziunea Domniei Sale, a fi primar general al Capitalei înseamnă show mediatic.
Considerând că au fost făcute toate câte trebuiau, Sorin Oprescu ne-a îndesat pe cap tichia de mărgăritar, invitându-ne să păşim ca-n filmul cu Jane Fonda şi Robert Redford desculţi prin iarba parcurilor. Desculţi cu sens de libertate, fără riscul amenzilor de până acum. Gata!, de acum încolo o vom putea lua de-a curmezişul pe gazon, eventual venim cu o păturică de acasă şi, înconjuraţi de copii zglobii, ne vom afunda în lectura unei cărţi, având alături o căniţă de cafea adusă în termos, iar dacă tot se anunţă o vară caniculară probabil că vor deveni indispensabile costumele de baie, mai mult sau mai puţin tanga. Libertate, libertate, dar nu până-ntr-acolo încât să cărăm după noi grătarul pentru mici sau să distrugem vegetaţia parcurilor. Corect! În schimb, ne-a dat domn’ Oprescu liber la miuţele cu mingea de fotbal, doar că grupul sportivilor de ocazie n-are voie să fie mai mare de cinci persoane, adică două echipe de doi inşi şi jumătate.
Nici nu se putea ca Sorin Oprescu să nu facă un asemenea anunţ fără să fie însoţit de un cârd de ziarişti. Prin exemplul personal, au fost invitaţi să se aşeze cu toţii pe iarba încă necosită, în cerc, ca la meditaţiile transcendentale. Un singur lucru le-a scăpat din vedere. Libertatea asta de a călca pe iarbă este în faza de intenţie, un proiect al primarului general, iar pentru a fi cu adevărat degrevată de interdicţiile actuale, mai trebuie obţinut avizul Consiliului Local. Prin urmare, domnul Oprescu nu numai că a călcat iarba-n picioare, dar şi legea, fiind la momentul respectiv pasibil de amendă, cea menţionată pe tăbliţele cu „Nu călcaţi pe iarbă!”. Tare sunt curios unde a fost paznicul respectivului parc, iar dacă n-a dormit prin post, de ce nu şi-a făcut datoria întocmind procesul verbal de contravenţie?
Personal, mă doare-n cot că parcurile publice din Bucureşti vor împrumuta ceva din newyorkezul Central Park, dar iniţiativa edilului şef este exact frecţie la picior de lemn! Dacă dorea să facă ceva vrednic de laudă, mai bine făcea uz de prerogativele sale ca să salveze lacul din Parcul Circului, victima unei monstruoase construcţii, a cărei fundaţie, de minus cinci niveluri, a blocat izvorul principal ce alimenta lacul. În momentul de faţă, volumul ochiului de apă s-a înjumătăţit, nuferii s-au rărit, iar peştii plutesc cu burta în sus din cauza lipsei de apă proaspătă.
În loc ca presa să fie prezentă la recentul miting de salvare a lacului din Parcul Circului, s-a înghesuit să-i ţină isonul lui Oprescu, trâmbiţând marea sa revelaţie. Dormiţi, domnilor, în papuci, că, în curând, veţi călca şi pe iarba de pe fundul defunctului lac!
Cristian Lodroman
Publicat în "Aşii Români" pe 3 iunie 2009
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.