S-a împământenit conceptul cum că binele personal se clădeşte pe răul provocat altora. Este proiecţia pragmatică a celor chitiţi pe avere, pe succes în afaceri sau doar pentru a răzbi sub lumina reflectoarelor. Reţeta este cât se poate de simplă şi, nici măcar, nu este secretă. Are, totuşi, câteva ingrediente, care nu sunt la îndemâna oricui. Fidelii ai moralităţii, ai eticii ori ai bunului-simţ n-au sorţi de izbândă! Gargara cu „sărac, dar cinstit” este o poveste cu spiriduşi. Nu, neică, tupeul este baza!
Vrei o tocăniţă cu de toate? Buuunn! Pune ceaunul pe foc, ia câteva persoane publice, toacă-le mărunt, până la cotor, presară puţină intrigă, condimentează din belşug cu denigrare, tăvăleşte fiecare bucăţică prin nişte praf de calomnie, lasă-le să se perpelească la foc molcom, până se fac mici de tot, după care le stropeşti cu venin de invective. Încă nu luaţi oala de pe aragaz! Puneţi-i capacul şi lăsaţi tochitura să se înăbuşe bine, până nu mai are replică şi apoi transferaţi-o în cuptor, fără să o scăpaţi din ochi!, iar când a căpătat crustă de neputinţă se dă la rece, ca să îngheţe şi ultima fărâmă de personalitate.
Din acest moment, aveţi afacerea pe masă, dar, atenţie!, nu o vindeţi toată o dată, ci cu bucata. Azi unui post de televiziune, apoi altă bucată către un altul şi tot aşa, până la partea crocantă de pe fundul oalei. Nu o aruncaţi! Şi ziarele poftesc la festinul cu mireasmă de hazna şi gust de hoit! Pentru o porţionare cât mai eficientă, aveţi nevoie de un cuţit cu tăişul perfect ascuţit, ca printr-un minimum de efort să pătrundeţi cât mai adânc în problemă, până la intimitate, rude şi familie, iar dacă se simte o ripostă fibroasă, suplimentaţi hăcuiala cu un satâr.
Pentru început, până vă faceţi mâna, nu este recomandat să alergaţi după cai verzi pe pereţi în căutare de nu ştiu ce trufandale. Nu! Folosiţi cu încredere materie primă consacrată, pe care o puteţi achiziţiona de la restaurantele cu specific: OTV, Realitatea şi, desigur, din reţeaua Antena 1, 2 şi, mai ales, 3. Veţi avea avantajul că măcelarii acestor posturi vă vor furniza marfa gata tranşată, bătută bine, fezandată şi plină de sânge, atât cât este necesar să credeţi că este fragedă. În plus, nici preţurile nu sunt prea piperate, atâta doar că au pretenţia ca produsul finit să le parvină cu titlu de exclusivitate, iar dacă veţi orna porcăiala şi cu ceva fotografii sau imagini filmate, reţeta dumneavoastră va fi servită la oră de maximă audienţă. Nu vă faceţi probleme dacă nu stăpâniţi tehnica aparatului foto, a telefonului mobil sau a camerei video! Un paparazzi ascuns de după garduri, boscheţi sau prin copaci vă va scoate din impas mai rapid decât flash-ul blitz-ului.
Odată terminată treaba, aveţi timp de ceva odihnă, cu uşile şi cu geamurile larg deschise succesului iminent. Nu nădăjduiţi că aerul proaspăt va anihila duhoarea din bucătărie şi nici nu risipiţi banii pe odorizante! Obişnuiţi-vă cu mirosul pestilenţial, cu atât mai mult cu cât odată dobândit acel succes de primă pagină, mai devreme sau mai târziu, veţi deveni ingredientul altui bucătar, dornic şi el de acel bine personal. N-aveţi timp de siestă! Vigilenţa trebuie să fie permanent în bloc-start, în caz contrar, riscaţi să pierdeţi conexiunile cu realitatea înconjurătoare. VIP-urile au o viaţă activă şi va trebui să ţineţi pasul cu ele! Nu se ştie când preşedintele ţării îşi mai bagă degetul în nas sau se îmbată ca un porc la Golden Şliţ. La fel de bine, fiica acestuia poate scăpa pe guriţă o perlă nouă, pe care o puteţi rata, sau, Doamne fereşte!, dacă blonda de la Turism se împiedică şi face şpagatul pe treptele ministerului?
În linii mari, cam aşa stau lucrurile prin media autohtonă şi astfel se construiesc cariere. Promovarea excesivă a mizeriei, a răului provocat altora, a călcatului în picioare, a intimităţilor violate şi a rufelor împuţite afişate în văzul lumii nu fac altceva decât să năpăstuiască o naţiune întreagă în favoarea câtorva. Îmi doresc cu ardoare ca această mocirlă să fie asanată, iar în locul orăcăitului de broaşte să aud triluri de mierle şi privighetori, de valori veritabile. Am poftă să mă înfrupt din „delicatese”, dar mediul servit zilnic de către mass-media nu este deloc îmbietor.
Şi pentru că stăm cu toţii la aceeiaşi masă, să ne urăm reciproc: Poftă (ne)bună!
Cristian Lodroman
Publicat pe "Aşii români" şi pe AQVILA: 13 martie 2009
