Teroristul Băsescu

   Când a fost lansată pe piaţa intoxicării şi manipulării tevatura aceia cu dezamorsarea a nu ştiu ce bombe şi ghiulele, în care au fost menţionaţi fraţii Băsescu, am avut naivitatea să cred că se va trece relativ repede peste rahatul acesta, gândindu-mă că imbecilitatea are şi ea o limită. Orice mizerie îi putea fi pusă în cârcă preşedintelui Traian Băsescu, dar asocierea sa cu terorismul şi traficul de arme n-ar fi crezut-o nici măcar unul aflat în comă alcoolică, darămite cineva cu mintea cât de cât lucidă.

   De-ar fi fost să fac pariu că subiectul va fi abandonat în cel mult două zile, pierdeam categoric! Până să fie aruncată batista pe ţambal, hopa!, s-a trezit din somnul cel de moarte şi fostul director al cotidianului „Ziua”, Sorin Stănescu, care a turnat o canistră de gaz peste focul intrat în amorţire, citând el, Stănescu, nişte spioni, surse informative şi dosare ultrasecrete, găsite, probabil, în cutia poştală. I-au căzut în nadă destui jurnalişti cu caş la gură şi cu cerebelul pe bigudiuri, dar care, totuşi, au făcut destul de rapid pasul înapoi când au realizat riscul de a se umple şi ei de fecale odată cu Sorin Stănescu, cel asupra căruia încă mai planează bănuiala că ar fi fost înregimentat KGB.

   Se pare însă că moneda asta cu teroriştii are mai mult de două faţete, pentru că, după ce i-au fost bătute capul şi pajura, ar mai fi rămas loc gol, alocat, desigur, aceluiaşi Traian Băsescu. De această dată, a fost scos din rafturi dosarul Omar Hayssam, un arab pripăşit cu mult timp în urmă pe plaiurile mioritice, dar care, cum-necum, devenise un potent om de afaceri după o serie de tunuri trase prin economia românească. De unul singur, n-ar fi reuşit mai mult de un butic sau o tarabă prin Obor, numai că arăbetele a ştiut să intre pe sub pielea lui Ion Iliescu, a lui Adrian Năstase şi a altor „capo di tutti capi” de la PSD şi care l-au ajutat să pună labele pe câteva întreprinderi din ţară, falimentate special pentru el. Este la mintea cocoşului că Omar nu le-a rămas dator, căci o parte din profiturile sale, renăscute ca prin minune, au fost vărsate în diverse campanii electorale, inclusiv atunci când Ilici Iliescu a câştigat ultimul şi neconstituţionalul mandat de şef al statului.

   Numai că, între timp, Omar Hayssam s-a dedat la apucături ce n-aveau nimic în comun cu ortodoxia neaoşă, punând la cale o răpire, nu din Serai, ci a patru jurnalişti români, de care nimeni nu avea habar că au dat şi ei o fugă pe frontul din Irak, mânaţi de curiozitatea carnajele de p’acolo. Că toată povestea ostaticilor a fost cusută cu aţă albă nu mai este un secret. Secrete au rămas demersurile pentru salvarea celor patru aventurieri, în care s-a implicat, absolut normal, şi Traian Băsescu, cel ce a reuşit, într-un final, să-i aducă acasă teferi şi nevătămaţi, doar că cel ce se presupune că ar fi pus la cale acţiunea teroristă, arabul Omar, a reuşit să o zbughească din ţară, după un teatru ieftin şi pueril, dar care a lăsat în urma sa multe perechi de ochi în soare, multe buze umflate şi infinite semne de întrebare.

   Acum, în plină efervescenţă electorală pentru prezidenţiale, episodul „răpirea” este pus din nou în lumina reflectoarelor. Nu oricum, ci cu Traian Băsescu în prim-plan, căruia îi este ţesută o îmbârligată pânză de păianjen, cum că ar fi fost pion principal în reţeaua teroristă. Să-mi fie cu iertare, dar asta-i deja demenţă curată! Mă ia cu furnicături pe şira spinării la gândul ca, mâine-poimâine, să n-aud că Băsescu ar fi rudă de sânge cu Osama bin Laden!

Cristian Lodroman

Publicat în "Aşii Români"  pe  02 Noiembrie 2009