A înnebunit marmota?

   Relativ recent, mi-a parvenit un text, de genul celor postate pe blog-uri, din care am aflat cum că elveţienii au o atitudine ostilă faţă de români. M-a cam pus pe gânduri! Ăştia ce-or mai avea cu noi? Sincer, m-am cam săturat să tot aud că ba unii, ba alţii ne privesc de parcă le-am sta în gât, că nu mai au loc de noi sau că le respirăm aerul!

   Am fost deseori în Ţara Cantoanelor, dar niciodată n-am avut probleme. Ba, pot spune că la Sion, unde am stat câteva zile, m-am bucurat de ospitalitatea localnicilor, chit că nu dau ei p-afară cu căldura sufletească. Dar, aşa sunt ei! Exuberanţa nu este punctul lor forte, în schimb, sunt extrem de disciplinaţi, calculaţi şi riguroşi. La hotelul unde am fost cazat, personalul s-a dovedit amabil la superlativ, iar managerul mi-a mărturisit că are vaste cunoştinţe despre ţara noastră şi despre români, deşi nu a vizitat-o niciodată. Ştia că avem un stil de viaţă mai dinamic şi că temperamentul nostru are la bază buna dispoziţie. Le spunea admirativ! Nu era o premieră pentru el şi echipa sa ca ora de închidere a restaurantului să fie depăşită cu mult. Două remarce ale sale mi-au zgândărit orgoliul. Prima făcea referire la mâncare, rugându-ne ca în cazul în care dorim porţii suplimentare să nu avem vreo reţinere în a solicita…bis-ul. Se subînţelege că invitaţia nu a rămas fără ecou! A doua venea dinspre cameristă, care ne-a „pârât” şefului că în fiecare dimineaţă a găsit, în toate camerele, paturile făcute de sărea banul pe ele, ca-n armată.

   De unde şi până unde chestia asta că ne-ar huli elveţienii, chiar nu pot înţelege! Cu mult timp în urmă ajunseserăm de poveste cum că ţiganii din România ar fi mâncat lebedele din Austria. Cei ce ne-au luat apărarea au fost tocmai elveţienii, care au negat afirmaţiile vecinilor, spunând că graţioasele palmipede n-au făcut decât să migreze către lacurile lor. Corect! De ceva vreme şi Bucureştiul are câteva familii de lebede pe luciul apelor, dar nu se atinge nimeni de ele, aşa că, să avem pardon!, sursa de inspiraţie a lui Ceaikovski nu prezintă interes pentru meniul rasei cu tingiri şi coviltire.

   Cotrobăind pe Internet ca să găsesc ceva reclamaţii majore cu caracter infracţional şi care să aibă compatrioţi de-ai noştri în prim-plan, de pe păşunile văcuţei Milka n-am obţinut decât vreo două cazuri, ambele având aceeaşi orientare: jaful. În primul erau menţionaţi patru mehedinţeni, care, împreună cu nişte sârbi, furau bijuterii din vitrinele magazinelor, în care intrau direct cu automobilele. Al doilea pomenea de câţiva indivizi din Bacău, specializaţi în fraude cu carduri bancare. Cam atât! În schimb, am găsit relatată o omucidere în care protagonist era un elveţian, ce şi-a căsăpit soţia, o româncă, pe motiv de gelozie, şi vreo două cazuri de pedofili, tot elveţieni, care s-au bucurat de „serviciile” unor copii ai străzilor bucureştene, momiţi cu niscaiva ciocolate cu lapte şi alune.

   Totuşi, de unde şi de la ce a pornit această poveste cu presupusa adversitate faţă de noi? Să nu vă mire, dar tot conotaţie politică are! Recent, graţie unui referendum, mai mult de jumătate din populaţia helvetă şi-a dat acordul deschiderii pieţei de muncă către români şi bulgari. Cei ce s-au opus au adus drept argument „invazia” cetăţenilor din Balcani, ce se vor năpusti precum corbii asupra celor 26 de cantoane. Corbi? Impardonabilă confuzie cu ciorile, dacă la asta s-au gândit! Corbul este o pasăre inteligentă şi protejată prin lege, fiind considerată un sanitar destoinic al Terrei. Revenind la idee, am curajul să fac pariu că ţara meşterilor orologi nu se află printre preferinţele muncitorilor români! Nici măcar printre ale agricultorilor. Nu au ce să facă acolo! Fără echivoc, Elveţia este o ţară absolut superbă, dar din punctul de vedere al industriei este prea puţin tentantă, iar pentru alpinism, mă îndoiesc că vor fi amatori. În plus, viaţa este foarte scumpă în raport cu cea din alte state europene. Drept este că se câştigă foarte bine, dar şi cheltuielile sunt în consecinţă. Mai trebuie spus că nici legislaţia extrem de dură a elveţienilor nu va fi pe placul compatrioţilor noştri. Un scuipat pe stradă sau un pipi în sânul naturii se lasă cu sancţiuni atât de aspre, încât este de preferat să nu bei apă niciodată.

   Prin urmare, după cum sunt ilustrate afişele extremiste UDC (Uniunea Democrată de Centru), ceasornicarii îşi ascut bricegele cu care să taie aripile corbilor ce le vor survola Alpii sau care vor ateriza să sfâşie trupul ţării. Este un afront ordinar îndreptat către toţi românii, luând în considerare faptul că zburătoarea menţionată face parte din familia Corvidaelor, deci cu trimitere directă la blazonul lui Matei Corvin. Ministerul nostru de externe n-ar trebui să stea cu mâinile în sân! Dacă o atare situaţie va fi lăsată în voia sorţii, vestita ciocolată catifelată va deveni atât de amară, de ne va strepezi dinţii. O fi marmota din reclamă simpatică foc, dar dacă este să fi înnebunit, vaccinaţi-o, fraţilor!

Cristian Lodroman

Publicat AQVILA: 6.03.2009