Alea iacta este!

   Ca să epatez cu mai multă inteligenţă decât cea proprie şi personală, fac apel la dictonul latin „Alea iacta est!”, în urma căreia Iulius Cezar trecuse Rubiconul pentru a cuceri Pompeiul, forţând coordonatele sensului între parametrii hazard, noroc şi speranţă, precum acele zaruri ce fuseseră aruncate de imperatorul roman. Cu alte cuvinte, mai neaoşe, după votul de duminică: „Vom trăi şi vom vedea!”, ca de fiece dată, ce va să iasă mai de Doamne ajută şi pentru pielea noastră!

   Într-o primă fază, în febra exit-poll-urilor, mă pregătisem să scriu despre victoria lui Geoană, însă, în adâncul fiinţei mele, mai speram într-o minune, în câteva mii de voturi răzleţe, ce ar fi putut să întoarcă rezultatul, deşi, cinstit să fiu!, deznădejdea îmi cam luase din faţa ochilor paharul cu apă rece, fiindu-mi înlocuit cu o cană de ceai din flori de tei, parcă pentru a fi ferit astfel de coma alcoolică ce mă târcolea. Mă deranjase în mod vădit triumful prematur a lui Mircea Geoană şi mi se părea injust ca după atâtea luni de asediu furibund şi murdar – răstimp în care a sacrificat deopotrivă ţara şi mândria sa personală, atât ca om, cât şi ca politician – să merite marşul către Cotroceni în acorduri de fanfară. Îmi era greu să accept un preşedinte deja îngenuncheat şi pentru care verticalitatea i-ar fi fost străină pe durata întregului mandat. După ce luase poziţia de sluş, lustruind cu limba pantofii unui Antonescu, Marko Bela, Vadim Tudor şi Gigi Becali, Geoană ar fi fost preşedintele cu ochii-n pământ. Nu de ruşine, în nici un caz!, ci de umilinţă şi de neputinţă, pentru că dintr-o masă gelatinoasă, precum piftia, în vecii-vecilor nu se vor umfla muşchii de luptător.

   În schimb, Mircea Geoană face dovada că nu ştie să piardă, deşi tocmai el dădea lecţii de morală şi de etică politică oponentului pe care-l considerase, înainte de vreme, învins şi căruia îi oferise umărul pentru ultimele lacrimi. Pe undeva, reacţia lui Geoană poate fi explicată, fiindu-i greu să accepte faptul că, în ciuda unei armate de mercenari (Cosmin Guşă, Crin Antonescu, Ludovic Orban, Vadim Tudor, UDMR-ul în totalitate, Sorin Ovidiu Vântu şi crunta sa Realitate, Dan Voiculescu cu toate Antenele sale şi Dinu Patriciu, ce a „lubrifiat” din greu lupta împotriva lui Băsescu) a fost învins de către un marinar, purtat pe val de beţivi, drogaţi şi prostituate. Apropo! Cine şi când îşi va cere scuze în faţa alegătorilor lui Băse?

   Acum, Geoană şi aliaţii săi strigă ca din gură de şarpe că au fost prădaţi. Erau pregătiţi pentru placa asta, fiţi liniştiţi! Dar de aici şi până a acuza românii din diasporă, în special pe cei aflaţi pe continentul nord-american, că au votat la comandă este, indubitabil, aberant! El şi staff-ul său de campanie trebuiau să ştie două lucruri elementare: diferenţa de fus ora şi Internetul. Ce au în comun aceste două elemente? Iată ce! Pe parcursul întregii zile de duminică, pe Internet au fost făcute publice rezultatele exit-pll-ului INSOMAR (agenţia de statistică a lui Sorin Ovidiu Vântu), contrar prevederilor legale. Diasporenii din SUA şi Canada, avantajaţi de decalajul orar, au realizat că doar ei mai pot întoarce soarta alegerilor prezidenţiale din România şi au ieşit masiv la urne. Dacă mai adăugăm şi faptul că – tot duminică şi tot contrar legii – Antena 3, cu Gabriela Vrânceanu Firea la cârmă şi cu invitaţii săi din studio (Vadim, Petre Roman şi Cristian Pârvulescu, care, în treacăt fie vorba, este şi liderul Pro Democraţia) au dus o virulentă şi făţişă campanie anti Băsescu, atenţie!, chiar în ziua votului, românii de peste Ocean au lăsat baltă emisiunea recepţionată prin satelit şi au „taxat” ca atare măgăria fără seamăn.

   Da, domnule Geoană, iată cine te-a băgat în cofă! Aa, sigur, matale mai i o problemă acum şi tare îmi este teamă că PSD-ul te va scuipa ca pe o măsea stricată de pe tronul partidului, pentru că, nu-i aşa?, conu’ Iliescu nu va mai tolera ca „Mircea prostănacul” să-şi mai dea cu presupusul după toate gafele politice pe care le-ai comis şi despre care n-am de gând să mai scriu alte două pagini.

   Deh, neică, fiecare pasăre, pe limba ei piere, iar tu, hoţoman mic ce eşti, ai avut cam multe limbi!

Cristian Lodroman

Publicat AQVILA: 8.12.2009