În numele poporului…

  Guvern demis, dar interimar, egal premier încă în funcţiune. Opoziţia coalizată ad-hoc nominalizează un prim-ministru. Preşedintele, pe final de mandat, îşi exercită dreptul constituţional şi desemnează un candidat pentru postul de şef al Executivului, altul decât cel propus de majoritatea parlamentară. Iată-ne şi pe noi, mioriticii lui Caragiale, cum ne-am procopsit cu trei miniştri, dar, în realitate, să n-avem nici unul la cârmă.

   Este cât se poate de clar că asistăm la o luptă politică, în care orgoliile, ura viscerală faţă de adversar, ambiţiile prosteşti, demagogia şi tembelismul sunt amplificate iresponsabil, până la extrem. Totul se deformează şi se interpretează după bunul plac, după interese meschine de grup sau personale, totul este concentrat spre un singur ţel suprem: jilţul de la Cotroceni. Se minte din greu, se manipulează aşijderea, totul s-a transformat în nebunie, haos, blocaj. O ceată de piţigoi, aleşi uninominal, vorbesc în numele poporului, al celor ce i-au votat, dar deciziile sunt luate în nume personal. Din coliviile lor de partid, piţigoii fac alianţe, atentează la Constituţie, ignoră interesele ţării, însă se ascund în spatele electoratului, fără ca acesta să fie consultat, să-i fie cerută o minimă părere sau un punct de vedere.

   Să spunem că luptei furibunde pentru prezidenţiale îi putem acorda unele circumstanţe atenuante, fiind, în fond, o competiţie de genul „care pe care”. În schimb, este de neînţeles cum de s-a ajuns în situaţia ca tocmai Constituţia ţării să devină un factor destabilizator? Este pentru a doua oară când chintesenţa legislativă generează interpretări şi controverse şi tot de atâtea ori a fost adus în centrul atenţiei preşedintele României. Mai întâi, s-au bătut câmpii în fel şi chip referitor la legitimitatea acţiunii de suspendare din funcţie a şefului de Stat, în aprilie 2007, deşi, la vremea respectivă, Curtea Constituţională a menţionat în mod expres că acţiunea parlamentarilor contravine Constituţiei. Puciul a eşuat, poporul a glăsuit prin referendum. A doua tentativă se consumă la această oră, când aceiaşi piţigoi ciripesc diferit litera şi spiritul constituţional. În principiu, putem reduce toată tevatura asta la o singură formulare dinspre politicieni: „Facem cum vrem noi şi cu asta basta!”

   Indubitabil, Constituţia României trebuie ea însăşi supusă unei reforme. Lipsurile şi ambiguităţile, iată!, pun în pericol stabilitatea ţării, ceea ce, într-un stat de drept şi modern, este inadmisibil. Când a fost concepută, pe genunchi şi cu forcepsul Revoluţiei, Constituţia a fost mai degrabă un crochiu legislativ. Nici intervenţiile ulterioare, din anul 2003, nu au fost de profunzime, ci, doar aşa, spoieli pe ici, pe acolo. Este ştiut şi unanim recunoscut faptul că această Carte de căpătâi a României este depăşită, neclară şi ineficientă, numai că politicienilor noştri nu le prea vine la cherem să modifice o legislaţie şchioapă, de pe urma căreia pot profita la momentul oportun. Din nou nu contează ţara, ci doar universul propriu şi personal! Prin prezenta Constituţie, invocată cu nesimţire în disputele lor de maidan, suntem prostiţi în faţă, pentru că legea lor nu este scrisă în rânduri, ci printre rânduri, în coloane şi pe diagonale, sunt rânduri tipărite cu cerneală simpatică, vizibile doar când le arde pipota lor de piţigoi să ciugulească te miri ce funcţii ori favoruri!

   Ei, aleşii neamului, vorbesc în numele poporului pe care-i reprezintă? Mai repede îmi vine a crede că există viaţă pe Marte! Poporul, vocea aia de nătângi, şi-a exprimat dorinţa, în proporţie de 87 %, asupra unui Parlament unicameral şi a reducerii numărului frecătorilor de mentă, la cel mult 300 de membri. Fiind iniţiativa preşedintelui în funcţiune, Traian Băsescu, referendumul pe această temă a fost respins. Este cea mai elocventă dovadă că vocea poporului urlă de-a surda şi n-o aude nimeni, dar…asta este!, ei sunt aleşii unora dintre noi! 

Cristian Lodroman

Publicat în "Aşii Români"  pe  28 Octombrie 2009