Marţi, 13, Boc – poc!

   Marţi, 13. Guvernul minoritar al României a căzut, ca urmare a votului de neîncredere exprimat în Parlament, de către alianţa PSD – PNL – UDMR. Pentru cei superstiţioşi, asocierea dintre zi şi număr s-a dovedit fatidică pentru cabinetul condus de Emil Boc, fiind, totodată, prima demitere guvernamentală de când s-a înfiripat această democraţie originală, dar pe care o perpetuăm de la Revoluţie şi până-n prezent. Mie nu-mi arde de glume proaste şi voi spune răspicat că Marţi, 13 a fost o zi nefastă pentru ţară.
   După votarea în Parlament a moţiunii de cenzură iniţiată de liberalii conduşi de Crin Antonescu, mi-a venit în minte un gag întâlnit prin filmele în care, la un moment dat, este solicitat un voluntar dintr-un rând de militari şi care, odată cu pasul înainte, urma să-şi asume şi riscurile aferente misiunii respective. Toţi ceilalţi camarazi fac un pas îndărăt, lăsându-l în faţă pe cel mai fraier. Cam aşa s-a întâmplat şi în cazarma politicienilor noştri, doar că prostul proştilor, Partidul Democrat Liberal, a fost scos în bătaia puştii de două ori. Prima dată după actul de trădare a partidului condus de Mircea Geoană, ce i-a lăsat pe pedelişti cu izmenele în vine la guvernare, şi a doua oară când alianţa majoritară i-a scos la înaintare pentru ca toate oalele să se spargă în capul lor.
   Acum, un car de vorbe nu mai valorează nici doi bani. Faptu-i consumat, răul a fost făcut! Clasa politică a sacrificat ţara în nume personal şi tot ea, ţara, va avea de plătit nu numai ca imagine, dar şi financiar – economic. Mai grav este că minciunile şi dezinformarea continuă, dar nimeni nu manifestă nici măcar minimum de efort ca să spună adevărul. Mass-media, în mare parte, n-are nici un interes să-şi piardă materia primă, iar analiştii politici filosofează prin bălării, în funcţie de invitaţiile primite de la posturile de televiziune. Toţi sunt acum concentraţi pe mişcarea ce-o va face Traian Băsescu în zilele următoare, căruia, contrar Constituţiei, îi este impus un nou premier, în persoana respectabilului primar al Sibiului, Klaus Johannis, căruia, dacă va obţine şi girul preşedintelui în exerciţiu, îi revine sarcina de a alcătui noul Executiv. Că va fi sau nu format din tehnocraţi (specialişti), din independenţi ori de coaliţie naţională, noul cabinet va fi un vax! Vor trece zile cu duiumul până va fi încropită o echipă, alte zile până la învestire, altele până îşi vor aşeza poponeţele pe scaunele ministeriale, iar după ce vor termina de salutat şi ultimul portar al instituţiei, hopa!, na, că s-au terminat şi alegerile prezidenţiale, moment după care, indiferent de câştigător, se termină cu provizoratul şi va fi reluat procesul de înfiinţare a unui nou Guvern. Deci, ca să ne fie clar, nu 6-7 săptămâni va sta ţara în incertitudine, ci 10-14, răstimp în care prăbuşirea monedei naţionale, blocarea acordului cu FMI şi ratarea desemnării unui comisar european sunt riscuri majore şi iminente.
   Din toată povestea asta cu demiterea Guvernului Boc 2 în Parlament, de altfel previzibilă, două aspecte mi-au atras atenţia în mod deosebit. Primul se referă la atitudinea UDMR-ului, formaţiunea maghiarilor din România, ce a fost respinsă de Mircea Geoană şi PSD-ul său de la masa Executivului anterior, în timp ce PD-L a fost dispus să cedeze din boţul său de pâine câteva posturi ministeriale, drept este că din eşalonul doi, dar aveau tacâmuri şi farfurii în faţa ochilor. Acum, UDMR a simţit miros de sânge şi s-a aliat haitei, aruncându-se asupra prăzii rănite, mizând, desigur, pe şansa de a reveni la putere. Al doilea aspect are în vedere „democraţia” din interiorul partidelor ce au votat moţiunea de cenzură. Membrii PSD-PNL-UDMR şi-au depus „bilele” sub ameninţarea castrării, conform principiului comunist: „Cine nu-i cu noi este împotriva noastră!”. Mai pe şleau spus, două partide democratice (PSD – UDMR) şi unul liberal au pus sula lui Iliescu în coasta României, accentuând criza economică, financiară şi politică a anului 2009.
   Marţi, 13, Guvernul Boc a făcut…poc, iar ţara stă pe loc. Următorul pas: Băsescu!


Cristian Lodroman

Publicat în "Aşii Români" pe 28 octombrie 2009

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.