Guşă cu gură mare

Se numeşte Guşă. Cosmin (pe alocuri Cozmin) Guşă. Un tip plin de sine şi care, cândva, a cochetat cu gazetăria, dar pe care a abandonat-o în favoarea politichiei. Tânăr şi energic, ar fi avut oarece şanse să devină un personaj interesant în vreun partid, numai că, odată lansat la apă pe nava PSD-ului, a depăşit balizele disciplinare, aventură pe care a plătit-o printr-un prim naufragiu.

Nu s-a pierdut însă cu firea şi şi-a reevaluat situaţia în doi timpi şi trei mişcări, urcând pe puntea PD-ului, navă comandată de un profesionist, un adevărat lup de mare: Traian Băsescu. Dotat cu glagorie şi cu spirit de luptător, tânărul matelot şi-a pus în slujba comandantului toată abnegaţia şi elanul, ocupându-se de campania electorală pentru funcţia supremă în Stat a lui Băse. Dornic de afirmare, „Cosmi” a dat din şi pe guşă tot ce ştia despre echipajul pe care tocmai îl părăsise. Precum un corsar autentic, a lovit cu sabia în stânga şi-n dreapta fără milă, luându-le gâtu’ adversarilor rând pe rând. Deşi victoria a fost scăldată-n rom, iar berbecuţii la proţap i-au îndestulat pe toţi, de la prova şi pân’ la pupa, Cosmin nu-şi găsea un catarg care să fie numai al său şi de unde avea să scruteze în voie marea învolburată, motiv pentru care a debarcat în primul port. Totuşi, n-a plecat cu mâna goală, pentru că, prin cabinele lui Băsescu, îşi găsise sufletul pereche, o inimă zburdalnică de minorosiţă neprihănită, recte Lavinia Şandru.

   Uite-aşa, amândoi, de mânuţă, au luat viaţa-n piept, dar când şi-au dat seama că, în fapt, n-a fost tocmai un port - ci doar laguna unei insuliţe – şi ca să nu doarmă sub cerul liber, cei doi au pus degrabă să încropească din vreascuri o colibă, pe care au numit-o PIN. Nu, n-avea nici o legătură cu codul vreunui telefon mobil sau cu cardul bancar, ci era abrevierea noului partid apărut pe eşichierul dâmboviţean: Partidul Iniţiativa Naţională.

   Flămânzi şi goi de etică şi moralitate, cei doi au ieşit la vânătoare, căci, nu-i aşa?, tinereţea nu poate fi hrănită numai cu vegetale, mai ales că voinicului îi venise sorocul să candideze şi el la niscaiva prezidenţiale şi, ca atare, era musai să-şi umfle guşa cu ceva cărniţă. Păi, pe cine să înşface, care-i mai dolofan? Traian Băsescu, clar! Zis şi făcut, însă, ce ghinion!, pliscul nu le ajungea decât pe la turul pantalonilor celui ce i-a ţinut odinioară în hamacul din cabina sa.

   Eşecul a fost nu numai previzibil, dar şi lamentabil! Nesemnificativul PIN a fost torpilat şi scufundat fără nici o fărâmă de şansă pentru tandemul Lavinia – Cosmin, rămas acum fără insuliţa romantismului politic. De-o parte şi de alta a unui colac de salvare, îşi continuă deriva haotică pe la două posturi de televiziune, în schimbul unor ciosvârte aruncate de mogulii acestora. Cum nimic nu este gratis, subzistenţa le este condiţionată de înverşunarea cu care îşi vor continua lupta de denigrare, desfiinţare şi anulare din cursa pentru Cotroceni a lui Băsescu şi, totodată, susţinerea cu surle şi trâmbiţe a principalului contracandidat, Mircea Geoană, prostănacul care a preluat timona (zice el!) epavei pe care Guşă făcea cart cu câţiva ani în urmă.

   Atât Lavinia Şandru, cât şi Cosmin Guşă omit inconştient un singur lucru, iar strategia lor a pornit prost încă din start. Miştoul, greaţa şi ura cu care epatează nu sunt atributele agreate de către români, cu atât mai mult cu cât nici Geaoană nu este prea popular. Cosmin poate a uitat că din cauza tupeului său a scăpat cu fuga de ciomegele bucureştenilor, ăia câţi au fost, la Universitate. Nici Lavinia nu ar trebui să ignore desele avertismente cum că ar avea gura mare şi că bate câmpii, confundând Realitatea TV cu scena teatrului unde a rostit două fraze şi jumătate.

Cristian Lodroman

Publicat în "Aşii Români" pe  29 august 2009