Mai întâi de toate, am de mulţumit actorului italian Paolo Calabresi, care, „deghizat” în român, şi-a pus pielea la bătaie pentru emisiunea „Le Iene”, dorind să demonstreze ceea ce era parţial demonstrat: prigoana xenofobă îndreptată împotriva compatrioţilor noştri.
Amintita emisiune - traducerea este extrem de sugestivă: Hienele – a difuzat câteva imagini filmate cu camera ascunsă, ilustrând riscul imens la care sunt expuşi cei ce sunt „mirosiţi” drept români, trădaţi printr-un accent deficitar. Calabresi nu a mers până la capăt cu experimentul său şi bine a făcut! Când s-a îngroşat gluma, fiind ameninţat mai întâi cu bătaia şi apoi cu cuţitul, a fost nevoit să-şi divulge reala identitate, dar spiritele erau atât de încinse încât cu greu i-a convins pe agresori că este un „italiano vero”. Concluzia este una singură! La Roma domneşte teroarea, iar românii sunt înşfăcaţi fără discernământ, la grămadă, care pe unde este prins singur de cum se lasă seara. Evident, factorii de intervenţie au oblonul tras peste ochi şi ceară în urechi, lăsând mână liberă acestor „mascalzone” să aplice legea junglei.
Dându-şi arama extremistă pe faţă, este indubitabil că Cetatea Eternă şi-a închis definitiv porţile în nasul democraţiei, civilizaţiei şi toleranţei. Cuprinşi de panica nesiguranţei, românii părăsesc in corpore carâmbul Cizmei sau şterg orice urmă ce le-ar putea trăda apartenenţa naţională. Orice ripostă ar echivala cu sinuciderea. Prin atitudinea lor violentă, italienii fac dovada că nici ei n-au evoluat suficient, iar reminiscenţele Camorei sunt încă manifeste. Conceptul „Dinte pentru dinte”, propriu vendetelor mafiote, se declanşează la prima scânteie, iar setea de sânge poate răbufni oricând dintre zidurile Colosseum-ului în condiţiile în care legislaţia şi autoritatea locală sunt ştirbe.
Nu voi fi niciodată solidar cu infracţionalitatea, dar nici nu mă pot dezice de semenii mei! Cine greşeşte să plătească, cu vârf şi îndesat! Categoric însă, culpa degeneraţilor nu trebuie lăsată să se răsfrângă asupra tuturor! Este inadmisibil ca din locul în care Sfântul Petru şi-a înfipt toiagul creştinismului, ura să troneze nesancţionată de comunitatea europeană! Dacă tot am atins coarda Bibliei, revolta personală mă îndeamnă la asemănarea situaţiei actuale cu cea a fraţilor Cain şi Abel, deşi mobilul crimei nu se potriveşte. Sau, cine ştie?, mama adoptivă a pruncilor Romulus şi Remus (descendenţi ai zeului Marte) nu a fost o lupoaică sută la sută, ci vreo corcitură cu apucături de…hienă. Cert este că se impune atitudine!
Partizan al ideii cum că dacă vrei să schimbi ceva, trebuie să te implici, personal, am luat decizia de a spune un vehement NU!
- NU voi mai accepta ponegrirea neamului meu!
- NU voi tolera automutilarea personalităţii mele de român!
- NU am să mai cumpăr nici un produs marcat „Made in Italy”!
- NU voi mai face pe deşteptul vorbind italiana!
- NU-mi voi mai petrece concediile în Peninsulă şi nici NU voi mai include Italia în itinerariile mele!
De unul singur, sunt conştient că n-am să atrag atenţia nici măcar unei muşte asupra protestului iniţiat, după cum nici firul de nisip nu poate emite pretenţii că ar fi ditamai plaja. Ştiu însă că de va fi multiplicată în rândul unei mase mai mari, unda de şoc ar fi considerabilă. Dacă noi, românii, vom face cunoscut opiniei publice boicotul nostru, am convingerea că mass-media, inclusiv cea internaţională, nu va sta deoparte, iar impactul ar avea forţa necesară de a urni lucrurile. Aşteptând ca alţii să ne rezolve problemele, vom continua să fim invizibili şi nesemnificativi, iar demnitatea noastră va fi hrănită în continuare cu ciozvârte şi firimituri. Laşitatea şi lamentările perpetue ne vor condamna la slăbiciune şi labilitate de-a pururea. Avem dreptul egalităţii europene, dar trebuie să punem punct statutului de bastarzi pe care l-am acceptat retrăgându-ne la umbra degetului. Mai întâi trebuie să exişti şi apoi să ceri, iar ca să ceri este musai să vrei, dar când vrei, pune mâna şi ia!
Da, existăm şi vrem să fim trataţi cu respect, având totodată dreptul de a coexista demni la masa europeană! Dacă avem dantura completă, inclusiv cu măselele de minte la locul lor, detartrată şi plombată, va trebui să o folosim şi pentru a ne apăra, nu doar pentru a-i muşca de fund pe unii sau pe alţii!
Cristian Lodroman
Publicat pe "Aşii români" şi pe AQVILA: 11 martie 2009
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.