Începând de marţi, 20 ianuarie, toate SMS-urile şi e-mailurile trimise sau recepţionate, precum şi istoricul personal al navigării pe Internet vor fi stocate în banca de date a operatorilor de telefonie mobilă şi a furnizorilor de servicii Internet, timp de minimum 6 luni. În detaliu. Numere de telefon (expeditor şi apelat), oră, text, IP-uri. Tot, tot, tot!
La prima vedere, după cum ne este prezentată informaţia de către mass-media, ar trebui să ne alarmăm şi să ne zburlim către Legislativ, pe motiv că o astfel de lege nu face altceva decât să calce în picioare dreptul fiecăruia dintre noi la intimitate şi comunicare privată. Este, pentru români, o senzaţie de deja-vu. Până acum 20 de ani, Securitatea şi întregul său aparat represiv a fost a treia ureche într-o comunicare telefonică, fiindu-ne înregistrate până şi sfaturile culinare pe care le primeam de la mama când puneam barabule la prăjit. Ştiam prea bine că respiraţia tabagică suprapusă în receptor pe timpul convorbirii nu era a mamei, motiv pentru care amânam până la întâlnirea directă să-i spunem ultimul banc cu „gâjâitul”.
La o a doua vedere, legea intrată în vigoare la data amintită mai sus (298 din 2008) este justificată de către politicieni ca măsură preventivă în lupta anti-teroristă. Mă voi detaşa de fierberea şi şcenaritele vehiculate prin presa românească şi am să privesc prin proprii-mi ochelari fondul problemei în cauză. Nu mai este nici un secret că organizaţiile teroriste, din întreaga lume, uzitează, de mult timp, de facilităţile IT, lansând cu maximă eficienţă pe Internet nu numai informaţii propagandistice sau cu scop diversionist, dar şi viruşi cărora le-au căzut victime atât serverele de siguranţă naţională şi ale unor mari companii, cât şi ale utilizatorilor lipsiţi de importanţă, ce au fost consideraţi victime colaterale. Am pomenit de victime şi este corect, pentru că, deja, putem spune lucrurilor pe nume: Avem de-a face cu un război informaţional. Oricărui posesor de calculator îi poate fi furată Identitatea Personală (IP) în câteva secunde şi să devină, evident că fără să-şi dea seama!, o verigă în transmiterea de date, în timp ce autenticul terorist va rămâne la adăpostul anonimatului. Un e-mail troian va deschide căi nebănuite de accesare şi multiplicare de informaţii, precum şi viruşi ce, mai devreme sau mai târziu, işi vor atinge ţinta vizată. Metoda are aplicativitate, atenţie!, şi în cazul telefoniei mobile.
Până să mă decid dacă Legea 298/2008 se justifică sau nu, vă propun să privim şi o altă faţetă a problemei, răsucind-o precum cubul lui Rubik. Pirateria. Nu, nu la legendarii corsari ai mărilor fac referire, deşi este încă de actualitate prin Somalia, ci despre furtul dreptului de autor din industria filmului şi a muzicii. Sunt de notorietate miile de site-uri, publice sau private, ce pun la dispoziţia membrilor săi fişiere aflate sunt sub incidenţa dreptului de autor. Gratuit sau contra unor cotizaţii modice, pot fi downloadate filme, muzică şi diverse aplicaţii pentru calculator, chiar înainte ca acestea să fi apărut oficial pe piaţă. Este un fenomen atât de păgubos, încât pierderile se exprimă în miliarde de dolari. Ar mai fi de pomenit „spam”-urile, acele reclame nedorite. Nu-mi vine să cred că n-aţi trecut prin stresul e-mailurilor cu trimitere către Viagra sau site-urile porno. Opa! Iată că am atins şi subiectul XXX! Deşi nu am intenţia de a zăbovi prea mult pe tema aceasta, nu putem face abstracţie de faptul că abundă Internet-ul cu materiale de acest gen. Dacă sunt dispus să închid un ochi pentru producţiile clasice, să le spunem normale, n-am să tolerez în veci abjecţiile în care sunt exploatate persoanele cu handicap, animalele sau copiii. Sper, cu toată fiinţa mea, ca Legea pusă în discuţie să fie un instrument prin care aceste anomalii să fie eradicate!
Ee, acum tragem linie şi, adunând, să vedem dacă dracu-i atât de negru pe cât se agită unii să-l facă. Ne vor fi înregistrate SMS-urile, e-mailurile şi traficul pe Internet. Nu-i bine! Autocenzura bate la uşă. Nu-i nici rău! Protecţia anti-teroristă şi a conturilor bancare pare confortabilă. În plus, mai trebuie spus ceva: Nici de această data România nu a descoperit roata şi mersul pe jos! În ţara democraţiei totale, americanii ştiu de mult timp că nu pot conta pe intimitatea comunicării, dar de fiecare dată când vociferează, hap!, poza cu Osama ben Laden le astupă gurile.
Aşa că…poate este vremea să redescoperim plicul şi scrisoarea!? Par mai sigure!
Cristian Lodroman
Publicat pe AQVILA: 22 ianuarie 2009
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.